Articol Selfpower
Atitudinea meditativă
Învață să devii conștient și prezent, și conflictele interioare se vor rezolva.
Pentru a trăi o viață conștientă, omul are nevoia de a-și forma o capacitate de reflecție profundă și de a adopta o poziție reflexivă devenind astfel mai rezilient și mai capabil de a face față situațiilor cu care se confruntă în viața de zi cu zi și de a le înțelege în adevărata lor esență.
Aceste constructe se aseamănă izbitor de mult cu atitudinea meditativă din psihologia budistă (ni se demonstrează, din nou, că budismul nu este o religie).
Ce este de fapt atitudinea meditativă? Să ne imaginăm patru inele concentrice, fiecare dintre ele contribuind la experiența de ”aici și acum” prin care activăm ”sinele meditativ”.
Inelul exterior reprezintă realitatea externă care curpinde nu doar evenimentele care ni se întâmplă și situațiile pe care le cocreăm, ci și oamenii cu care relaționăm.
Al doilea inel reprezintă lumea reprezentărilor - adică modele mentale ale experiențelor anterioare. Acestea au rolul de a ne orienta , de a forma interpretările noastre despre trecut și prezent, și stabilesc așteptările noastre pentru viitor.
Al treile inel reprezintă „sinele reflexiv”, acea parte din noi capabilă de o poziție reflexivă față de experiență. Acesta are rolul de a media sau filtra experința realității externe. Din această poziție putem reflecta, conștient sau inconștient, asupra sensului experienței noastre, în loc să luam în considerare superficial experiența. Sinele reflexiv, format, ne permite o libertate internă semnificativă, astfel rezolvându-ne conflictele interioare.
Toate aceste inele (etape) ne duc spre al patrulea inel (a patra etapă), numit sinele meditativ. Acesta este răspunsul la întrebarea: cine (sau ce) este cel care reflectă de fapt la experiență? Inchide ochii și pune-ți această întrebare.
Împletită cu doctrina fundamentală a psihologiei budiste, această înțelegere evazivă reflectă paradoxul că sinele meditativ poate fi în același timp un sine ”sigur” sau niciun fel de sine (personal), ci doar conștientizare (vezi Goldstein & Kornfield, 1987; Kornfield, 1993; Engler, 2003).
Sursa: Wallin J. David - „Atașamentul în psihoterapie”.