SELFPOWER
Armonie | Simplitate | Deschidere

Articole Selfpower


Blog Image

Două discuții despre fericire

(Fragment)     cristina.ginghina   13 Martie 2017, 18:19

Plafonul radiant răspândea în încăperea de lucru a locuinței lui Gromov lumina lui bogată și uniformă. Așezați față în față, în două jilțuri comode, Tăun și Ilona se priveau ca și cum nu s-ar fi văzut de multă vreme. Pentru fiecare dintre ei, ultimele zile însemnaseră mult în noua lor existență. Grigore se restabilise de pe urma accidentului, dar în ochii lui se citea oboseala și tristețea. Cât despre Ilona, gesturile și privirile ei exprimau o stânjeneală, care era la ea un lucru neobișnuit. După ce se jucă câtva timp nervoasă cu un bibelou de sidef de pe masă, ea întrerupsese cea dintâi tăcerea. \- Ce este fericirea, Grigore? Întrebarea venise pe neașteptate. Tăun tresări. Și înțelese că era începutul unei pagini noi în viața lui și a ei. Se frământă mult timp până să-i răspundă. Clipele de tăcere erau pline de deznădejde. O pierdea, o pierdea definitiv. Punctul de sprijin, ultimul punct de sprijin, dispărea. Îl bătu o clipă gândul s-o implore, să-i vorbească despre datorie, despre trecutul lor comun, care n-a avut vreme să se șteargă. Să-i vorbească din nou despre prima lui dragoste, abia înfiripată și frântă de moarte, despre iluzia renașterii. Dar își dădu seama că n-ar fi putut trezi decât compătimirea ei. Să o biciuiască cu ironie sarcastică, să râdă de „mobilitatea” ei sufletească, să-i cânte batjocoritor „La dona e mobile”? N-avea rost! Ar fi râs de propria lui ființă. Cât de mult o iubea! Și hotărî să fie obiectiv, ca un străin, ca un om din afară. \- Fericirea este participare, Ilona… Ilona strânse puternic bibeloul între degete și dădu din cap nedumerită. \- De fericire se pot bucura numai oamenii, Ilona. Și dintre oameni, numai cei care pot fi și nefericiți. \- Nu înțeleg nimic. \- Gândește-te la Georg. El este nefericit pentru că nu mai poate participa câteva luni la viață. Este scos în afara limitelor firești ale existenței reale. E o pasăre cu aripi legate. Poate mai există și acum oameni-viermi, mulțumiți să trăiască pasiv, ca niște plante sau animale inferioare, să mănânce, să bea, să doarmă, să se plimbe. Dar asemenea oameni, rupți de restul omenirii, nu pot fi fericiți, nici nefericiți. Așa cum o reptilă nu poate trăi decât cel mult senzația tubului digestiv plin… Ilona îl privi câteva clipe îngândurată, își țuguie buzele și spuse cu voce schimbată: \- Dar Georg o are pe Indira, care-l înțelege, îl ajută. \- Văd că tu ai o ideea foarte precisă despre fericire, observă Tăun, cu un zâmbet amar pe buze. Eu cred însă că Indira - aici parcă ar fi spus Ilona și gusta un fel de răzbunare - paote cel mult…să-l facă pe Georg mai puțin nefericit pe calea lui spre adevărata fericire. Ilona nu simțea nici accentele ciudate, nici ezitările lui Grigore. Ea întrebă mai departe. \- Poate da un om fericire altuia? \- Părerea mea este că un singur om nu poate da celuilalt ceea ce întreaga comunitate umană îi poate da. Poate doar să-l ajute să găsească fericirea, ceea ce este destul de mult. \- Să vorbim despre noi, Grigore. Tu ești fericit? Pe fața lui Tăun treceau umbre de amărăciune. \- Am fost, Ilona. Demult. Aproape că nu-mi mai aduc aminte. Era în viața dintâi, când simțeam că munca mea era o părticică din efortul întregii omeniri, când cuvintele mele, cercetările întreprinse de mine în laboratoarele institutului, ideile mele slujeau altora, când participam la viața celorlalți oameni și mă simțeam mai legat de ei decât acum. Atunci odihna după muncă era plină de bucuriile înfăptuirilor trecute și al celor care aveau să vină. Eram fericit, Ilona, profund fericit. Eram înțeles, Ilona. Participam la viață. \- Și acum? \- Acum mă simt atât de obosit la gândul că nu fac nimic. În jurul meu curge un șuvoi care mă lasă agățat de toate cioturile. E groaznic să fii inutil! Da, draga mea, cred că sunt nefericit. \- Dacă ești nefericit, înseamnă că poți fi și fericit! Trebuie să fii fericit! Ai spus-o doar tu. Voi fi lângă tine, te voi ajuta să pătrunzi în șuvoi. Uite, și eu… Glasul ei suna nefiresc. Ultimele cuvinte păreau forțate, și acest lucru o enerva. bibeloul îi scăpa din mână și se rostogoli pe spongina pufoasă a dușumelei. Se opri o clipă, apoi reluă ideea. \- Da, Grigore, voiam să-ți spun că am simțit că devin utilă, că „particip”, cum zici tu. Și acum înțeleg de ce sunt sau mi se pare că încep să fiu fericită. La lecția ținută acum câteva zile, de Iuk, l-am ajutat, am colaborat cu el. În sfârșit, am făcut o treabă. Elevii mă acceptau, ba chiar…aveau nevoie de mine. Tăun o privi îndelung și spuse încet. \- Acesta este oare singurul lucru care te-a făcut să te simți fericită? Nu se opri la capătul acestei întrebări. Continuă să vorbească cu o voiciune care avea ceva straniu: \- Fericitul Goethe a trecut și el prin frământările acestea ale noastre. El a încercat să răspundă la întrebarea ta. Și l-a creat pe Faust, cea mai frumoasă poveste despre năzuința omului spre propria fericire. Dacă mă gândesc bine, sunt Faust la executarea contractului cu Mefisto. Mă aflu în cea de-a doua viață și plătesc polița pe care Faust n-a plătit-o. Am cunoscut gloria, prietenia și dragostea recunoscătoare a oamenilor. Am avut parte de tinerețe, cu iubirea și toate frumusețile ei. Iar dacă acum, în această a doua viață, nu mă înconjoară flăcările iadului, dacă mediul meu de viață este agreabil, dacă nu sufăr de foame, dacă trumul nu-mi este ros de vermina mizeriei, sufăr însă la fiecare tresărire de viață pe care o văd în jurul meu, sufăr fiindcă sunt…, mai bine zis fiindcă nu simt nimic. Mă simt ca o reptilă într-o lume de păsări cu aripi minunate. Ca o reptilă, ma auzi? \- Grigore! \- Nu mă întrerupe! continuă el cu febrilitate. Sufăr fiindcă trebuie să te pierd. O știu prea bine, am înțeles-o de mult… Se apropie de ea: \- Ascultă, Ilona. Vorbeai despre fericire. Pentru tine se deschide acum cărarea spre ea. Pășește fără ezitare pe această cale. Brațul lui Iuk este puternic…tânăr, sigur. Mi-ar fi de o mie de ori mai greu să mila decât nepăsarea ta. Cu bărbia în palme, cu coatele sprijinite de masă, Ilona îl privea pe Tăun. Reflexele violetecare cădeau de pe vitraliile camerei pe fața lui îi dădeau o înfățișare ireală. Într-un târziu se scutură, că și cum ar fi vrut să se smulgă dintr-un vis. \- Grigore, nu vreau să fii nefericit, nu trebuie să fii nefericit! Nu te voi părăsi. Nu știu încă prea bine ce se va întâmpla cu noi, dar sunt încredinâată că inima ta mare se va umple de bucuriile pe care le râvnești. Și voi fi lângă tine…oricât va fi nevoie. Ar fi vrut să se oprească înainte dea fi rostit ultimele cuvinte, dar cuvintele fuseseră spuse , și acum îi venea să plângă de ciudă. Tăun ar fi vrut să glumească, să zică ceva liniștitor, dar orice îî venea in minte i se părea ridicol, nefiresc. Îl năpădea o senzație de uscăciune. O tăcere grea se așternu în odaie. După câtva timp, se auziră de dincolo de ușă pașii măsurați și ritmici ai lui Gromov. Curând, profesorul intră în cameră. Se apropie vesel de ei, fără să remarce înordarea care plutea în aer. Își trase un scaun lângă fotoliul lui Tăun și începu să vorbească pe nerăsuflate. \- Grigore dragă, societatea noastră are grijă de membrii ei. Va trebui să recunoști acest lucru. Sunt bucuros să-ți dau o veste mare. Comisia centrală a discutat problema ta. Ești invitat să participi la lupta contra cutremurelor. Spre mirarea profesorului nimeni nu a zis nimic. \- Tăune, nu zici niciun cuvânt? întrebă uimit profesorul. Se așteptase la o explozie de entuziasm. Ce-i cu voi? Și tu, fată a cerului, parcă ai amuțit. Dar ce s-a întâmplat? Grigore ascultase la început cuvintele profesorului cu indiferență, sub impresia celor întâmplate. Dar pe măsură ce sensul lor i se întipărea în minte, simți cum în el cresc apele unei bucurii nemăsurate. Se ridică de jilț și făcu câțiva pași spre Gromov. Apoi se opri locului. Și întorcându-și privirile spre Ilona, rosti apăsat, ca și cum abia acum ar fi răspuns la prima ei întrebare. \- Fericirea este luptă și nădejde!_ (Sahariana - M. Solomon, I.M. Ștefan) _






Blog Image

Workaholism-ul

O afecțiune din ce în ce mai des întâlnită în societatea de astăzi     cristina.ginghina   12 Martie 2017, 22:32

Adicția legată de serviciu poate fi considerată una dintre noile adicții comportamentale, atât timp cât nicio substanță adictivă nu este luată de către indivizi. Încă din a doua jumătate a secolului XX, cercetătorii și-au focusat atenția pe diferite forme de adicții comportamentale cum ar fi: - Exercițiile fizice; - Shopping-ul compulsiv; - Jocurile pe calculator; - Dependența de internet; - Dependența de Cubul Rubik; DSM-IV nu menționează niciunde despre workaholism, dar la secțiunea specifică tulburărilor obsesiv-compulsive de personalitate, se referă la devotamentul excesiv prin muncă și productivitate, ceea ce duce la excluderea activităților din timpul liber și relațiile de prietenie. Nu există justificare nici prin nevoile economice legate de acest comportament. Subiecții simt foarte des că nu au timp să-și ia liber o seară sau un weekend să se relaxeze. De obicei, amână activitățile plăcute, cum ar fi o vacanță, astfel nu le duce niciodată la îndeplinire. Dacă totuși pleacă într-o vacanță, se simt foarte inconfortabili având sentimentul că „pierd vremea” dacă nu au o activitate legată de muncă. DSM - 5 nu menționează nimic despre workaholism, la fel și ICD - 10. Primul care a utilizat termenul de „workaholic” a fost Oates (1971), care obișnuia să se refere la un subiect care simțea compulsia sau nevoia incontrolabilă de a lucra în continuu. Această frumoasă adicție reprezintă o barieră în obținerea eficienței, a satisfacției profesionale și personale. Workaholism-ul este una dintre principalele probleme care afectează atât viața profesională, cât și personală a adulților și este caracterizată de următoarele aspecte: - Implicarea excesivă în muncă și neglijarea celorlalte aspecte ale vieții; - Foarte multe ore peste program, în weekenduri și în vacanțe; - Nevoia de control și delegarea unor foarte puține responsabilități celorlalți colegi; - Un nivel foarte mare de perfecțiune asupra muncii sale și asupra muncii celorlalți; - Se simte obligat să lucreze datorită unei presiuni interne; Este foarte important de punctat faptul că workaholismul nu trebuie confundat cu depășirea unor ore petrecute la serviciu pe săptămână. Dimpotrivă, în recentele meta-analize conduse pe acest subiect a reieșit că workaholismul și orele lucrate pe săptămână sunt corelate doar moderat. O zonă care continuă să fie în dezbateri cu privire la efectul pozitiv sau negativ al acestui fenomen. Unii cercetători susțin că workaholismul este asociat cu un nivel mare de eustres (stresul plăcut), împreună cu rezultate pozitive, și că aceștia sunt modele pentru ceilalți angajați. Alții au acceptat ideea că duc la rezultate pozitive pe termen scurt, însă pe termen lung duc la rezultate negative (sănătate precară, probleme în relații). Relația dintre workaholism și alte trăsături de personalitate Cele 5 trăsături de personalitate principale, extraversia, conștiinciozitatea, consimțământul, deschiderea către noi experiențe și nevroza, au fost adesea legate de workaholism. Aceste legături sunt relativ slabe. Cele mai puternice corelații există între workaholism și trăsăturile de personalitate orientate spre realizare, cum ar fi celed e tipul A, motivația de realizare și perfecționismul. De asemenea putem afrma că cercetările cu privire la acest topic sunt limitate. S-a descoperit că narcisismul este pozitiv legat de workaholism. Unele studii au adoptat mai multe abordări cu privire la înțelegerea relației dintre workaholism și perfecționism. De foarte multe ori în știință, cât și în practică, se confundă adesea workaholism-ul cu implicarea în muncă. De obicei, persoanele care sunt implicate în muncă susțin că lucrează foarte mult, însă afirmă că o fac cu plăcere și că le place foarte mult. Cele două aspecte sunt foarte asemănătoare deoarece ambele categorii lucrează din greu și mult mai mult decât majoritatea colegilor lor, însă, chiar și așa există o serie de diferențe între acestea, dintre care amintim: - Motivația care stă la baza acestor comportamente, reprezintă motivația intrinsecă pentru pentru cei care sunt implicați în muncă, pe când pentru workaholici este constrângerea interioară. - Cele două categorii de comportamente experimentează emoții diferite. De exemplu, în urma unor studii, workaholicii sunt mai mult oreintați spre a experimenta emoții negative discrete (vină, anxietate, furie, dezamăgire) la serviciu sau acasă, pe când indivizii implicați în muncă sunt mult mai susceptibili la a experimenta emoții discrete pozitive (jovialitate, autoasigurare, considerație, respect) la serviciu și acasă. - O ultimă diferență este despre faptul că workaholiștii sunt afectați în viața de familie datorită emoțiilor negative pe care le experimentează, pe când cei implicați în muncă au o viață de familie plăcută, datorită emoțiilor pozitive pe care le experimentează. Pentru a considera această adicție o tendință a trăsăturilor de personalitate, înseamnă să gândim în termeni de caracteristici stabile care se formează de-a lungul timpului, de obicei devenind stabile în adolescență și care pot fi întărite de condițiile din mediul exterior, cât și de stres. Griffits susține că pentru a introduce workaholismul în categoria adicțiilor e nevoie să fie partajată cu alte criterii cum ar fi: - Proeminența sau scoaterea în evidență - munca este cea mai importantă activitate a unei persoane în viață și domină gândirea și comportamentul; - Transformarea stării de spirit - munca este asociată cu dispoziția care poate varia foarte mult (excitare, evaziune, liniște); - Toleranța - workaholicul este forțat să crească gradual și progresiv perioada de timp petrecută în activitățile de lucru; - Abstinența - angajații sunt afectați atât fizic cât și psihic de situații în care nu trebuie să muncească, cum ar fi vacanțele, zile libere, boală, etc. - Conflictele - workaholicii întâmpină dificultăți cu relațiile interpersonale cât și cu activitățile din timpul liber. - Recidiva - momentele în care după o perioadă în care a ținut adicția sub control, ajunge iarăși la un comportament exagerat din acest punct de vedere. Există cel puțin patru motive pentru care workaholismul este o adicție care poate fi prevenită sau tratată foarte greu, dintre care amintim: Adicția de lucru nu se referă la un abuz de substanțe ci de un anumit comportament. Dacă în cazul adicțiilor de substanțe abstinența totală este o soluție, în cazul workaholicului nu este posibil acest lucru deoarece nu îi putem interzice unui individ să lucreze. Din acest motiv este foarte greu să măsori ce semnifică abstinență pentru dependenții de muncă. De asemenea, se susține că workaholismul este o adicție foarte inteligentă deoarece este doar un execes a unui lucru, a unui comportament, care în societate, de cele mai multe ori, este considerată o virtute cheie și nu este legată de un comportament criminal cum ar fi abuzul de droguri, jocurile de noroc sau alcoolismul. Acest fapt înseamnă că implică un tratament care implică presiunea socială. Un alt obstacol important în tratarea workaholismului este că, datorită naturii acestei adicții, indivizii nu au timp pentru consiliere sau tratament. Ei muncesc încontinuu, acest lucru ne duce cu gândul la faptul că strategiile de succes pentru prevenirea sau tratarea workaholismului trebuie să: - se focuseze pe stabilirea unor obiective realiste și realizabile; - ajutarea workaholicului de a conștientiza că are o problemă și că trebuie să facă ceva în acest sens; - focusarea directă pe comportamentul la muncă excesivă și pe consecințele care apar datorită acestui lucru; - nu trebuie să fie un mare consumator de timp. Intervenția primară - în ciuda faptului că workaholicii muncesc foarte mult și din greu din cauza unei constrângeri interioare, mediul în care își desfăsoară activitatea poate stimula acest comportament adictiv. Nu este exclus ca workaholicii să fie atrași de organizații care favorizează munca grea înaintea unei vieți echilibrate și sănătoase. Este tipic marilor companii să apercieze excesul de efort și energie pe care workaholicii îl depun în munca lor și reprezintă un aspect pozitiv pentru acestea. Obținerea unor recompense cum ar fi promovarea în carieră, bonusuri, salarii mari, atenție pozitivă, confirmă concepția workaholicilor de a fi persoane speciale de care organizațiile au nevoie. În schimb, companiile pot contribui la prevenirea workaholismului prin schimbarea culturii organizaționale.






Blog Image

Atitudinea meditativă

Învață să devii conștient și prezent, și conflictele interioare se vor rezolva.     cristina.ginghina   26 Februarie 2017, 10:14

Pentru a trăi o viață conștientă, omul are nevoia de a-și forma o capacitate de reflecție profundă și de a adopta o poziție reflexivă devenind astfel mai rezilient și mai capabil de a face față situațiilor cu care se confruntă în viața de zi cu zi și de a le înțelege în adevărata lor esență. Aceste constructe se aseamănă izbitor de mult cu atitudinea meditativă din psihologia budistă (ni se demonstrează, din nou, că budismul nu este o religie). Ce este de fapt atitudinea meditativă? Să ne imaginăm patru inele concentrice, fiecare dintre ele contribuind la experiența de ”aici și acum” prin care activăm ”sinele meditativ”. <a data-flickr-embed="true" href="https://www.flickr.com/photos/[email protected]/33081922036/in/dateposted-public/" title="Schema Meditativă"><img src="https://c1.staticflickr.com/3/2407/33081922036_6ee1cc8758_z.jpg" width="640" height="480" alt="Schema Meditativă"></a><script async src="//embedr.flickr.com/assets/client-code.js" charset="utf-8"></script> Inelul exterior reprezintă **realitatea externă** care curpinde nu doar evenimentele care ni se întâmplă și situațiile pe care le cocreăm, ci și oamenii cu care relaționăm. Al doilea inel reprezintă **lumea reprezentărilor** - adică modele mentale ale experiențelor anterioare. Acestea au rolul de a ne orienta , de a forma interpretările noastre despre trecut și prezent, și stabilesc așteptările noastre pentru viitor. Al treile inel reprezintă **„sinele reflexiv”**, acea parte din noi capabilă de o poziție reflexivă față de experiență. Acesta are rolul de a media sau filtra experința realității externe. Din această poziție putem reflecta, conștient sau inconștient, asupra sensului experienței noastre, în loc să luam în considerare superficial experiența. Sinele reflexiv, format, ne permite o libertate internă semnificativă, astfel rezolvându-ne conflictele interioare. Toate aceste inele (etape) ne duc spre al patrulea inel (a patra etapă), numit **sinele meditativ**. Acesta este răspunsul la întrebarea: _cine (sau ce) este cel care reflectă de fapt la experiență?_ Inchide ochii și pune-ți această întrebare. Împletită cu doctrina fundamentală a psihologiei budiste, această înțelegere evazivă reflectă paradoxul că sinele meditativ poate fi în același timp un sine ”sigur” sau niciun fel de sine (personal), ci doar conștientizare (vezi Goldstein & Kornfield, 1987; Kornfield, 1993; Engler, 2003). Sursa: Wallin J. David - „Atașamentul în psihoterapie”.






Blog Image

Învățarea prin colaborare

5 întrebări pe care să ți le adresezi atunci când învățarea prin colaborare nu funcționează     cristina.ginghina   2 Mai 2016, 13:10

Învățarea prin colaborare este o unealtă indispensabilă pentru motivarea și stimularea elevilor, precum și pentru atingerea obiectivelor propuse. Cu toate acestea, nu este deloc simplu să îi convingi pe copii să lucreze impreună. De obicei, după o lecție în care incerci să lucrezi prin cooperare, și totul este haotic datorită neînțelegerilor și preferințelor, care nu sunt satisfăcute și care sunt subiective, și nu obiective, devii de foarte multe ori atât de frustrat încât ai tendința de a renunța la o asemenea abordare pentru tot restul anului școlar. Ei bine, dacă simți acest lucru nu renunța încă! Nu este ușor la început. Totul se rezolvă prin răbdare, perspicacitate și consecvență. Vei observa că există o mulțime de părți care trebuie să funcționeze ca un întreg, în procesul de învățare prin cooperare, sau sistemul se va prăbuși. Vestea bună este că, dacă identifici unde anume există problema în sistem, poți implementa strategii pentru a repara ceea ce nu funcționează. Amintește-ți ultima activitate de învățare prin cooperare, și adresează-ți următoarele întrebări. Dacă raspunsul tăau este afirmativ la fiecare dintre acestea, atunci citește strategiile de mai jos și aplică în clasa ta pe cea care consideri că funcționează cel mai bine. - **Elevii sunt nepoliticoși sau nerăbdători unii cu ceilalți?** Când elevii nu se comportă unii față de ceilalți cu respect, poate fi un semn că nu se simt conectați față de colegii lor de clasă. Cu alte cuvinte, predomină o nepăsare în atmosfera din clasă. Făcând câteva exerciții de team-building, pe parcursul primei săptămâni de școală, ajuți copiii să se conecteze. Dacă nu ai început anul școlar cu aceste tipuri de exerciții, nu-ți face griji! Aceste strategii au efect în orice perioadă a anului școlar! Poți începe cu ceva simplu cum ar fi ”Diagrama Venn”. Pentru a desfășura acest exercițiu, trebuie să desemnezi partenerii, organizând perechi cu elevi care, de obicei, nu se înțeleg foarte bine sau se evită. Scrie numele lor pe Diagrama Venn, înmânează-le organizatorul grafic, și roagă partenerii să se așeze împreună. Apoi roagă, fiecare pereche în parte, să precizeze fapte și detalii despre ei înșiși și să le scrie în locul adecvat din Diagrama Venn. Este uimitor să observați cât de repede completează elevii porțiunea de mijloc a Diagramei Venn cu detalii care sunt la fel pentru ambii parteneri din pereche. Chiar și studenții care la început considerau că nu au nimic în comun sunt surprinși să observe opusul. - **Au elevii tăi abilitățile sociale necesare pentru a lucra împreună?** Îți vine să crezi sau nu, este posibil ca elevii să se placă unii pe ceilalți, dar este nevoie de anumite abilități sociale pentru o muncă de echipă plină de succes. A lucra împreună implică împărțirea sarcinilor, ascultarea reciprocă, oferirea de sugestii într-un mod politicos și multe altele. Dacă elevilor tăi le lipsesc aceste abilități sociale , este bine să să începi cu activitățile în perechi, în detrimentul celor în echipă, deoarece este mult mai ușor de lucrat. Menține direcția activității simplă și foarte structurată, cum ar fi să ceri elevilor să împartă sarcinile sau să-și atribuie roluri foarte clare. Aceste sfaturi vor ajuta la management-ul clasei, dar nu se adresează principalei probleme, elevii tăi nu au abilitățile necesare de a lucra impreună. Pentru abordarea acestei probleme, organizează lecții în fiecare săptămână, începând cu cele mai importante abilități sociale pe care consideri că ar trebui să și le însușească elevii tăi. Creează un grafic denumit, de exemplu, ”Abilități de lucru împreună”. Scrie, ca titlu, abilitatea socială pe care te focusezi în acea activitate, apoi scrie în două coloane, ”Arată ca” și ”Sună ca”. Lucrează cu elevii tăi, printr-o furtună de idei, cum arată și cum sună cînd îi încurajăm pe alții, și notează răspunsurile acestora în coloane. Apoi, imediat, impune o activitate de învățare, care va constitui o oportunitate pentru elevi să practice abilitățile sociale la care am lucrat anterior. În timpul activității, fiecare elev are o foaie de hârtie și un creion, și fiecare dintre aceștia rezolvă câte o problemă independent, înainte de a le arăta colegilor răspunsurile lor și a le discuta în echipă. În timp ce elevii lucrează, plimbă-te prin clasă și oferă comentarii pozitive acolo unde sunt evidente abilitățile sociale. - **Studenții tăi respectă instrucțiunile în timpul lecțiilor de învățare prin cooperare sau întâmpină probleme în acest sens?** Dacă elevii nu respectă instrcuțiunile date este posibil să fie din cauza faptului că nu le aud. De obicei, aceste tipuri de activități, sunt destul de zgomotoase, de aceea este important să stabilești un ”semnal de liniște” pentru a obține atenția acestora rapid. Poate fi o bătaie din palme, câteva lovituri ușoare pe un set de clopoței sau orice altă metodă pe care o folosești la clasă de obicei. Învață-ți copiii să răspundă la acest semnal într-un interval de timp de 3 până la 5 secunde, și întotdeauna așteaptă până toată lumea face liniște pentru a oferi instrucțiunile. Dacă nu vor înceta să vorbească, schimbă abordarea și oferă-le fișe pentru muncă individuală pentru restul orei de lucru. Trebuie să ții cont că poate fi abordată și dintr-o altă perspectivă lipsa liniștii din clasă. Poate le-ai oferit mult prea multe instrucțiuini în acelși timp. Instrucțiunile le oferi astefl încât toată lumea să le înțeleagă, și eventual, le poți scrie pe tablă sau să le împarți fiecărei perechi, sau echipe, în parte, după ce le explici frontal. - **Ai elevi care fac aproape totul în echipă, pe când alții au un aport aproape nesemnificativ?** Uneori, învățarea prin cooperare, este un eșec datorită neparticipării egale a studenților la activitate. Elevii care sunt mai asertivi și mult mai încrezători în sine, au tendința de a le spune colegilor ce să facă, sau duc ei la îndeplinire și sarcinile colegilor. Alții participă pasiv, nu participă niciodată la discuții, doar așteaptă ca ceilalți să le spună ce să facă. Când se întâmplă acest lucru, analizează structura activității și fii sigur(ă) că indicațiile tale impun participarea în mod egal. Un alt mod de a egaliza participarea la activitate este să atribui roluri sau să rogi studenții să-și împartă sarcinile în echipă. Uneori este bine să imparți echipele în perechi pentru a avea un mai mare control asupra acestui aspect. - **Nu observi progresul academic pe care ți l-ai propus la unii elevi sau la toți elevii?** Dacă ai folosit învățarea prin colaborare aproape în fiecare zi, iar elevii tăi nu fac niciun progres academic, este momentul să evaluezi încă odată abordarea acestei metode si să identifici ce se petrece de fapt. De obieci, când începem să folosim învățarea prin colaborare suntem atât de entuziasmați, încât nu mai este impusă suficientă activitate independentă. În acest caz, începem să accentuăm mai mult împărțirea sarcinilor în cardul echipei și atribuirea de roluri membrilor echipei. Este important, de asemenea, să inchei lecția cu un scurt chestionar, o sarcină care să fie considerată ”biletul de ieșire”, un jurnal, lucru independent sau temă pentru acasă (afterschool). Dacă elevii care au un nivel de performanță mai scăzut fac progrese, iar cei care sunt capabili de performanță stagnează, întreabă-te dacă toți elevii tăi sunt provocați la toate lecțiile. Uneori, studenții performanți sfârșesc prin a fi tutori pentru copiii care sunt mai slabi, practică ce va distruge creșterea nivelului academic a copiilor dotați. De obicei, clasele eterogene sunt recomandate la nivelul primar, dar uneori va fi nevoie să regrupezi elevii pentru anumite lecții, pentru a putea diferenția conținutul. De exemplu, pe parcursul unei etape din lecție, poți grupa elevii ținând cont de nevoile lor academice și oferind fiecărei echipe sarcini de lucru diferențiate. Nu uita că majoritatea copiilor au nevoie de susținere când învață pentru prima oară cum să lucreze prin cooperare. Nu este ușor și poate vei fi de multe ori frustrat la începutul acestui ”proiect”, și vei fi de multe ori tentat să abordezi, în continuare, lucrul individual pentru tot restul anului, însă înainte de a face asta, adresează-ți cele 5 întrebări de mai sus și observă unde exitsă probleme în sistemul pe care l-ai aplicat și de ce este nevoie pentru a fi refăcut. Plata? Când învățarea prin cooperare va începe să funcționeze în clasa ta, învățarea va deveni o bucurie atât pentru tine, cât și pentru elevii tai!






Blog Image

Un alt fel de Harap-Alb...

Doar niște gânduri....     cristina.ginghina   27 Februarie 2016, 09:37

Ganduri...foarte multe ganduri...atitudini nebanuite, inconstiente, motive cu un numar infinit apar in explicatii... si, totusi, care este adevarul, unde este adevartul Sine? Bineinteles, el nu se dezvaluie in toata splendoarea sa fara a-ti impune trecerea unor probe...deloc usoare..infruntarea unor temeri pe care tu nici nu le constientizai pana atunci, ci le ascundeai sub aripa protectoare a unor moduri de aparare. Stiu, suna a "Harap-Alb", dar nu este deloc un basm.. :). La inceput totul este nonsens, este ca o nebuloasa ce nu mai dispare si iti pui de nenumarate ori intrebarea "De ce?". Gasesti vinovati...devii o VICTIMA. Vine momentul cand ceri ajutorul. Realizezi ca ceva este nelalocul lui, acolo, in interiorul tau. Se da o lupta crancena intre doua forte anatagoniste, dar care totusi au un punct in comun...TU! Este ciudat. Incepi sa devii din ce in ce mai atent la reactiile tale, la gandurile tale, la emotiile tale...si stii ce se intampla? Incepi sa joci un rol, un rol mult mai important decat multe altele pe care le-ai jucat pana atunci si pe care le vei juca in continuare. Un rol de care depind multe aspecte ale personalitatii tale. Este rolul de OBSERVATOR. Cand reusesti sa intri in acest rol si sa-i intelegi valoarea si contributia la descoperirea propriului tau Sine, reusesti sa devii CONSTIENT. Cand devii constient, asta se va intampla treptat, evident, incepi sa te cunosti pe tine! Este un proces lung care dureaza, poate, o viata intreaga. Insa, odata ce ai plecat pe acest drum nu mai poti da inapoi..te macina aflarea unui raspuns...ACELUI RASPUNS. Tot imperiul construit pana in acel moment devine o ruina si trebuie cladit un altul, mult mai puternic. Iata de ce nu este un proces usor. Nu esti niciodata pregatit pentru SCHIMBARE. Nu te speria! Este normal! Este natura umana sa prefere confortul lucrului stiut in detrimentul celui nou. Ceea ce ai tu de facut este sa accepti schimbarea, sa o primesti in viata ta cu bratele deschise. Este tot ceea ce ai de facut pentru a reusi sa construiesti un nou imperiu. Un imperiu mai puternic, un imperiu care stie de ce este acolo, care ii este menirea, care ii sunt limitele, ce accepta si ce nu accepta...






Blog Image

Exercițiu de conștientizare

Cu cât îți oferi mai multă atenție și bună intenție, cu atât vei trăi mai conștient!     cristina.ginghina   14 Iulie 2015, 21:42

Iată un exercițiu care îți va oferi o perspectivă diferită asupra ta și asupra obiectivelor tale. Acesta implică desenul, însă nu te speria dacă nu ai talent la desen. Nu acesta este scopul exercițiului! Imaginea pe care o vei crea, va veni din interiorul tău, va fi acel ceva pe care încă nu îl poți exprima în cuvinte, dar care este mai aproape de intuiția ta și de înțelepciunea ta interioară. Înainte de a începe exercițiul, trebuie să ai niște materiale pregătite. Vei avea nevoie de o agendă sau un jurnal, 3 coli simple de hârtie albă, un creion, creioane colorate sau markere de diverse culori. După ce ai pregătit materialele necesare, așază-te confortabil în locul tău preferat. Important este să ai o suprafață ferma unde să-ți așezi foaia de hârtie. Vei desena trei imagini. Nu te gândi la ceea ce desenezi! Doar miști creionul sau markerul pe foaia de hârtie și dă-ți voie să iasă la suprafață ceea ce vine din interior. Ai încredere în tine! **Prima imagine** Închide ochii și explorează-ți corpul pentru a identifica tensiunea musculară. Simte cum dispare acea tensiune ușor, ușor. Lasă totul să se întâmple, relaxează-te pentru a deveni receptiv și maleabil. Când simți o schimbare, rămâi acolo și pune-ți următoarea întrebare: **”Cum mă simt?”** Dă voie oricărei imagini care vine în minte să curgă. Doar întreabă-te și rămâi așa 1-2 minute. Acum, ia oricare creion sau marker și începe să desenezi! Folosește orice culoare dorești. Ideea este ca desenul să reflecte răspunsul la întrebarea de mai sus. Această activitate nu trebuie să dureze mai mult de 1-2 minute, deoarece este un exercițiu rapid și intuitiv. **A doua imagine** Urmezi aceiași pași de mai sus, de la prima imagine, doar că acum vei avea o altă întrebare asupra căreia să reflectezi. **”Ce mă deranjează?”** Din nou, îți vei aloca 1-2 minute să creezi imaginea care corespunde răspunsului tău la întrebare. **A treia imagine** Repetă starea de calmitate din exercițiile anterioare, însă întrebarea va fi alta. **”Ce mă face fericit acum?”** Alocă 1-2 minute să creezi imaginea corespunzătoare răspunsului tău. Acum așază toate desenele în fața ta, în ordinea în care le-ai realizat. Vei analiza fiecare imagine și-ti vei nota răspunsurile în jurnal. Începe prin a analiza primul tău desen și răspunde la următoarele întrebări. Apoi procedezi la fel cu celelalte doua imagini. **1. Care este tonul general al culorii din imagine? Ce cuvânt îți vine în minte când o privești?** **2. Care sunt cele mai importante aspecte (caracteristici) ale imaginii? Găsești obiecte, oameni, culori, sau forme care îți atrag atenția?** Scrie ceea ce consideri că sunt! **3. Privește din nou desenul pentru a identifica aspecte mai subtile. Există anumite linii neregulate care au o semnificație pentru tine?** Scrie despre asta! Acum privește la toate cele trei imagini și ia în calcul această întrebare: **Există aspecte comune între cele trei desene? Ai folosit culori asemănătoare? Unele sunt mai accentuate decât altele? Cum arată cele trei desene împreună?** Scrie despre aceste aspecte! Vei folosi aceste imagini și ceea ce ai notat în jurnal ca indicatori ai stresorilor din viața ta, și a resurselor pe care le deții pentru a face față. Ești pe punctul de a începe procesul de dezvoltare personală și este bine să știi cu claritate **unde te afli acum și unde vrei să ajungi.** Acum, pe o coală de hârtie trasează trei coloane. Numește prima coloană **”Eu: Acum”**. Privește prima imagine pe care ai desenat-o, și fă o listă cu 5 până la 10 adjective și fraze scurte care te descriu pe tine, acum! În a doua coloană, fă o listă cu **stresorii**. Ghidul în identificarea acestora va fi a doua imagine și ceea ce ai notat despre ea. Unii itemi din listă pot fi foarte clari, dar există șansa ca anumite lucruri la care nu te-ai gândit, și nu le-ai considerat stresori, vor apărea în lista ta. În a treia coloană, listează **resursele**! Începi prin a privi a treia imagine și ceea ce ai notat. Acum creează o listă cu lucrurile frumoase din viața ta. Acestea pot fi aspecte despre casă ta, relații, serviciu - orice există în viața ta și care îți îmbogățește viața. Acum ia-ți câteva momente pentru a reflecta asupra exercițiului, și scrie orice simți în jurnal. Este recomandat să faci acest exercițiu odată la două-trei luni, în timp ce intervin schimbări în viața ta. _**Cu cât îți oferi mai multă atenție și bună intenție, cu atât vei trăi mai conștient!**_






Blog Image

Medicina minte-corp

O nouă abordare a stării de bine     cristina.ginghina   14 Iulie 2015, 19:20

Când vorbim de sănătate ne referim la un întreg sistem, și nu doar la sănătatea fizică. O nouă abordare a medicinei se axează pe **medicina minte-corp**. Este o perspectivă holistică, ce aduce împreună cercetători și clinicieni din domeniii cum ar fi medicina biologică (biomedicina), psihologia sănătății, sănătate publică, îngrijire și psihoterapie. Medicina minte-corp merge pe ideea că mintea, corpul și spiritul sunt parte integrală a unui singur sistem. Informațiile curg ”de la” și ”spre” aceste aspecte ale unei persoane tot timpul, acestea neputând fi separate. Un stresor care afectează mintea, va afecta și corpul, și spiritul inevitabil. O activitate care hrănește spiritul, va vindeca și mintea, dar și corpul. Dacă luăm în considerare acest punct de vedere, toate tipurile de boli au noi semnificații. Bolile mentale pot fi văzute atât ca o criză spirituală, cât și ca o perturbare a homeostaziei, care poate fi restabilită cu dietă, exerciții și tratament ce se concentrează pe tratarea fizicului. Medicina minte-corp vede persoana ca un sistem de relații între corp, minte și spirit. Vede **interconexiunile** dintre oameni, dar și între oameni și natură. **Conexunile** dintre oameni și divin (fiecare interpretează cum dorește această noțiune) sunt recunoscute ca fiind aspecte importante în starea de sănătate și în modalitățile de coping cu boala. **Suportul social** este ca un amortizor între stres și sistemul minte-corp. Este foarte important să avem reații bune cu alți oameni, iar izolarea și singurătatea sunt factori de risc pentru o varietate de boli. _Ca o concluzie, medicina corp-minte ajută oamenii să preia controlul asupra propriei lor sănătăți._






Blog Image

4 efecte ale stresului cronic asupra organismului

stres cronic = dezechilibru     cristina.ginghina   13 Iulie 2015, 19:59

**1. Uzura fizică și psihică!** Gândiți-vă la modificările fizice care apar în organism atunci când suntem expuși unei situații amenințătoare. Ritmul cardiac și tensiunea arterială cresc, tensiunea musculară crește și apar problemele gastro-intestinale. Datorita acestor efecte, pe o durată mai mare de timp, organismul devine mult prea obosit pentru a mai face față, iar îmbătrânirea celulelor este accelerată. Insomniile sunt tot efecte ale stresului cronic care duc la uzură psihică și fizică. Învățând să-ți manageriezi stresul de zi cu zi, vei reuși să ai și un somn liniștit. **2. Stresul crește riscul de boli, moarte subită și depresie!** Știm cu toții că stresul are efecte negative asupra sistemului cardiovascular. Oamenii care sunt stresați sunt predispuși într-un procent mai mare la infarct, tensiune arterială mare, aritmii. Nivelul ridicat de cortizol duce la un nivel de glucoză și insulină ridicat în sânge. S-a descoperit că există o legătură foarte strânsă între stresul cronic și depresie. O stare de depresie duce la comportamente care generează stres, care accentuează starea de depresie. Persoanele în cauză folosesc strategii de coping evitante ca negarea, izolarea socială sau minimalizarea importanței evenimentelor. **3. Stresul afectează imunitatea!** După multe cercetări în domeniu, Janice Kiecolt - Glaser, a ajuns la concluzia că hormonii de stres au o influiență directă asupra celulelor imunitare. Alți cercetători au descoperit că stresul de fapt ar spori imunitatea atunci când este acut. Însă pe o perioadă mai îndelungată de timp apar efectele negative, scăderea imunității și apariția unei fragilități a organismului. Toate acestea duc la o sănătate precară atât fizică, cât și psihică. **4. Stresul îți influiențează obiceiurile sănătoase!** Probabil că atunci cand te afli în echilibru, ți-ai făcut deja o ideea destul de amplă despre ce trebuie să faci pentru a menține acest echilibru: sport regulat, renunțarea la fumat, alimentație sănătoasă, consum de alcool moderat, etc. Toate aceste lucruri au un efect direct asupra stării de sănătatea a minții, corpului și spiritului. Atunci când apare stresul simțim nevoia să facem ceva pentru că ne dă o stare inconfortabilă. De obicei stresul și fumatul merg mână în mână. Este un instrument de management al stresului foarte des întâlnit, numai că nu este și sănătos. În partea a doua a articolului vă voi prezenta câteva **exerciții de manageriere a stresului**. Și nu uitați că **o minte sănătoasă se află doar într-un corp sănătos**!






Blog Image

12 lucruri pe care oamenii care merg la ședințe de  psihoterapie ar dori să le știți

De citit și de reținut     cristina.ginghina   12 Iulie 2015, 12:00

Când oamenii discută despre psihoterapie, apar o serie de nelămuriri în mintea lor cum ar fi: ”Este bine să merg la psihoterapie?”, ”Ce părere are despre mine psihoterapeutul?”, ” Ce vor crede ceilalți despre mine?”, ”Informațiile pe care i le ofer sunt confidențiale?”, etc. Din păcate, din cauza acestor temeri, oamenii renunță la a merge la psihoterapie, chiar și atunci când situația în sine o cere. Dacă aceștia ar fi mult mai informați cu privire la ce implică psihoterapia, aceste preconcepții nu ar mai avea nicio relevanță. Iată câteva lucruri pe care oamenii care merg la psihoterapie ar dori să le transmită celor care au o reticență în această privință: **1. Nu dăm dovadă de slabiciune!** Dacă mergi la sală, asta denotă că nu ești sănătos din punct de vedere fizic? De fapt este exact opusul! Psihoterapia este exact ca mersul la sală pentru starea ta de bine, atât mentală, cât și spirituală. Fiecare ședință te ajută să crești, să te dezvolți personal și să faci față cu succes provocărilor vieții. Adevărata slăbiciune o vedem la cei care evită problemele de zi cu zi și se ascund de ei înșiși, în loc să le înfrunte. **2. Nu suntem nebuni!** Stigma socială atribuită oricărei forme de psihoterapie este aceea că tratează nebunia. Ei bine, nu este cazul! Foarte mulți oameni perfect sănătoși merg la terapie pentru a obține câteva perspective despre viața lor, mai ales atunci când trec prin anumite evenimente de viață. Chiar și psihoterapeuții merg la terapie! Iar acest lucru se întâmplă nu din cauza faptului că nu se pot ajuta singuri, ci pentru a se sfătui cu alți profesioniști din domeniu, care îl pot ajuta să vadă problema obiectiv și din alte perspective. **3. Nu luăm medicație!** Cei care doresc să meragă la terapie nu trebuie să caute o rezolvare rapidă. O rezolvare rapidă, cum ar fi uzul de alcool sau de droguri, sunt de fapt motivul pentru care oamenii încep ședințele de psihoterapie. Drogurile și alcoolul au rolul de a masca problemele mari pe care le-am ignorat și evitat în viața de zi cu zi, iar atunci când efectul acestora dispare, problema reapare. Atunci când te confrunți cu evenimentele de zi cu zi fără a folosi aceste ”înlocuitoare”, devii mult mai puternic cu fiecare zi. Secretul este să ai răbdare. **4. Nu ne pierdem timpul!** Nu există un motiv plauzibil să crezi că dacă petreci o oră pe săptămână să-ți analizezi sentimentele, emoțiile și reacțiile reprezintă o pierdere de timp. Nu doar timpul petrecut în ședința de psihoterapie contează, ci și cel petrecut în afara cabinetului, unde viața noastră poate deveni mai echilibrată datorită acestor ședințe. Aici o să fac o comparație din nou cu mersul la sală, unde odată cu acest program îți organizezi și un mod de viață mai sănătos, ținând cont de alimentație de exemplu. **5. Nu ne pierdem banii!** Da, terapia poate fi scumpă, dar starea ta de bine are un preț? Dacă răspunsul tău este da, atunci în mod ironic ești candidatul ideal pentru urmarea unor ședințe de terapie! După cum am menționat mai sus, ședințele de terapie pot fi scumpe, însă dacă folosim lecțiile învățate corect, și le aplicăm în viața de zi cu zi, suma de bani investită se compensează. **6. Nu suntem singuri!** Mulți oameni consideră că indivizii care merg la terapie o fac pentru că nu au prieteni sau familie cu care să discute. Este o idee greșită! De cele mai multe ori, prietenii sau familia sunt subiectivi cu noi datorită implicării emoționale. Un psihoterapeut este un profesionist obiectiv care nu te judecă, și nu-ți va oferi acele răspunsuri pe care vrei să le auzi doar să nu-ți creeze un disconfort pe moment. **7. Nu vorbim despre tine!** Nu mergem la psihoterapeut pentru a bârfi sau pentru a vorbi despre prietenii noștri! De obicei este tocmai invers. Tot ceea ce se discută în cadrul unei sesiuni de terapie este semnificativ și productiv. Este posibil să vorbim despre tine, însă orice am spune negativ se va întoarce asupra nostră, deoarece terapistul ne va întreba: ”De ce simți asta față de x?” Deci totul se rezumă la noi în cadrul unei ședințe de terapie. **8. Nu avem nicio problemă în a cere ajutor!** Majoritatea oamenilor așteaptă până ajung în punctul critic, când nu mai întrevăd nicio soluție, și atunci merg la psihoterapie. Nu trebuie să fie astfel! O psihoterapie începută la momentul potrivit ne va ajuta să evoluăm frumos, să ne dezvoltăm personal și să obținem perspective noi asupra vieții. Concluzia ar fi că este bine să ceri ajutorul, și este și mai bine să îl ceri unui profesionist! **9. Nu ne aflăm neapărat într-un moment dificil!** Mulți oameni așteaptă ca situația în care sunt să se complice foarte mult, iar atunci când nu mai întrevăd nicio soluție apelează la un psihoterapeut. Alții sunt mai proactivi și se folosesc de terapie pentru a evita situațiile dificile decât să le rezolve. Alții doresc să aibă o susținere în procesul lor de schimbare, atunci când renunță la anumite obiceiuri, sau pur și simplu atunci când totul merge bine și individul dorește să se mențină pe aceeși direcție. Oricare ar fi motivul pentru care optăm pentru psihoterapie, aceasta este o modalitate sigură de a ieși din starea de teamă și confuzie în care ne aflăm sau să ne menținem echilibrul dobândit în viață! **10. Psihoterapeutul nu este dădaca noastră!** Este un vechi proverb care sună cam așa: ”Nu-l poți învăța nimic pe om. Poți doar să-l lași să descopere.” Cu siguranță psihoterapeutul nostru nu ne va spune ce să facem, deoarece își va pierde timpul fără folos. Cee ce poate face este să ne ghideze în procesul nostru de dezvoltare și cunoaștere de sine, folosindu-se de observațiile și opiniile profesionale. **11. Nu-ți putem recomanda un psihoterapeut!** Psihoterapia pur și simplu nu este pentru toată lumea. Așa cum am mai menționat, nu este o vindecare magică, ci este un proces care necesită implicare, voință și tenacitate. Forma de psihoterapie potrivită pentru mine, poate să nu se potrivească personalității tale. Cee ce poți face în acest sens este să încerci mai multe tipuri de psihoterapie, mergând la o ședință pentru început, și să o identifici pe cea care ți se potrivește. **12. Nu avem nevoie de compătimire!** Faptul că mergem la psihoterapeut nu înseamnă că suntem bolnavi, ci dimpotrivă, ne simțim și suntem mai puternici datorita procesului de conștientizare ce are loc de-a lungul ședințelor. ”Cunoașterea înseamnă putere.”






Blog Image

Ajută-ți copilul să se dezvolte personal!

Ghid de dezvoltare personală pentru copii     cristina.ginghina   10 Iulie 2015, 13:52

Dezvoltarea personală a devenit un subiect foarte arzător în ultima perioadă, constituindu-se astfel o industrie de miliarde de dolari, iar participanții la astfel de cursuri sau consumatorii de cărti de dezvoltare personală aud destul de des următoarea frază: ”Acestea sunt deprinderi pe care nu le-ai dobândit în școală.” În mare parte este adevărat. Să învățăm copiii să gândească pozitiv și să obțină satisfacție în viață nu se potrivește cu ceea ce întâlnim în programa de limba și literatura română, matematică, istorie, geografie sau științe. Vestea bună este că, în pofida acestui fapt, părinții își pot ajuta copiii să dobândească aceste cunoștințe acasă, iar aici nu vorbim despre teme în plus. Avem mai jos un mic ghid prin care putem oferi copiilor noștri instrumentele și strategiile necesare pentru dezvoltarea unei minți sănătoase și pentru a-i ajuta de a obține mai multe informații atât la școală cât și în afara ei: **Vizualizează** Vizualizarea este o tehnică foarte eficientă folosită de sportivii profesioniști și de oamenii de succes în general. Imaginândun-ne ceea ce dorim să obținem, înainte de a trece la acțiune, ne pregătește pentru materializarea scopului, datorită creierului nostru care nu poate face diferența între imaginație și realitate. Deoarece copiii noștri au o imaginație foarte bogată, se află la vârsta potrivită pentru a folosi această tehnică. Copilul tau poate vizualiza rezultate bune la o lucrare/proiect/teză/examen, ori să-și imagineze diverse modalități prin care să-și amintească răspunsurile corecte (ex: analogii, scheme și diagrame structurate - metoda ciorchinelui este una dintre ele, metoda cubului, etc). Coach-ul Terri Levine propune câteva strategii care ar putea fi de folos în acest proces: - Spune-i copilului tău o poveste scurtă, apoi întreabă-l cum o viziualizează. Cum arată personajele din poveste sau scenele din povestire? - Descrie un loc de vacanță inventat sau un animal și întreabă copilul cum le vizualizează; - Alege un cuvânt nou și încurajează-ți copilul să-și imagineze ceva ce l-ar putea ajuta să rețină acel cuvânt; **Verbalizează** Afirmațiile pozitive pe care ni le spunem pot avea rezultate excelente asupra noastră. Adulții, de obicei, se lovesc destul de des de faptul că nu cred cu adevărat în cuvintele pe care le exprimă, însă copiii nu și-au stabilit atât de multe credințe limitative, iar creierul lor este mult mai receptiv la idei noi. Afirmațiile de acest tip joacă un rol foarte important în încurajarea copiilor de fi cei mai buni. Pârinții își pot ajuta copiii prin discuții și prin exemple prin care îi încurajăm să folosească conversația cu ei înșiși când este nevoie. Rezultatele vor duce la conștientizare de sine, fericire, copil adaptat, atât la școală cât și acasă. **Simte** Atât verbalizarea, cât și vizualizarea funcționează foarte bine când sunt conectate la emoțiile noastre. Levine spune că dacă un copil, atunci cand citește, simte imaginile și cuvintele întalnite în carte poate duce la o înțelegere bună a textului citit. Această strategie îi ajută pe copii să stabilească o conexiune cu materialul citit. **Gustă** Pentru a dezvolta o minte excelentă și sănătoasă nu este nevoie doar de lumea interioară și de activarea minții subconștiente. Lumea exterioară din jurul nostru este la fel de importantă. Therese Pasqualoni, educator și doctor în științe ale educației, spune că alegerile sănătoase sunt digerate mult mai ușor, iar o alimentație sănătoasă afectează chimia din creier într-un mod pozitiv prin imbunătățirea abilităților de învățare și capacitatea de memorare. La polul opus se află alimentația nesănătoasă, care afectează chimia din creier într-un mod negativ, prin îngreunarea funcționării minții și obstrucționarea oportunităților de învățare. Ea sugerează petrecerea unei ore active pe săptămână cu familia, și luarea mesei impreună cel puțin de două ori pe zi. În același timp se pot iniția diverse jocuri de cuvinte, prin care să-i prezinți copilului tău o nouă definiție, sau identificarea de sinonime și antonime însoțite de exemple. Copiii își amintesc mult mai ușor conversațiile pe care le au în cadrul familiei, precum și timpul petrecut cu aceasta, spun cercetătorii. Oricare dintre strategiile de mai sus vei alege pentru sănătatea fizică, emoțională și mentală, asigură-te ca îi oferi copilului tău instrumentele necesare pentru tot restul vieții.