Articol Selfpower
De ce simtim că lucrurile se petrec prea repede in jurul nostru?
Fara Sine, sensul nu exista, fara Eu sensul nu este realizat.
Imi amintesc cu drag de momentele cand eram copil, cand o zi din viata mea parea ca dureaza o vesnicie, cand eram nerabdatoare sa ma trezesc dimineata si sa-mi petrec timpul absorbita de diversele activitati in care ma implicam, de prietenii cu care ma intalneam, de oamenii dragi alaturi de care imi petreceam timpul si care ma inspirau adeseori. Imi este dor de spontaneitatea cu care intampinam experientele din viata de zi cu zi, creativitatea si imaginatia de care dadeam dovada zi de zi, plictisul neavand inca loc in viata mea. Sentimentul era de timp nedefinit. Nu exista notiunea timpului, doar cand seara isi facea simtita prezenta si stiam ca e necesar sa intru in casa pentru a ma pregati pentru cina si sa merg la culcare.
Adeseori ma intrebam ce s-a intamplat in viata de adult de nu mai traiesc acele senzatii? Unde au disparut acum lipsa notiunii timpului, creativitatea, imaginatia si spontaneitatea de atunci?
M-am imbracat in hainele de adult, m-am identificat cu rolurile pe care le indeplinesc zi de zi si am uitat sa mai traiesc prezentul, de a ma conecta la sinele meu, la dorintele si aspiratiile mele, la bucuria de a fi aici si acum, de a ma bucura de fiecare moment fara a ma gandi la urmatorii pasi.
Aceste roluri ne-au creat limitari si idei preconcepute despre realitate, ceea ce ne a blocat creativitatea. Copiii sunt spontani si creativi in mod natural. Atunci cand, noi, adultii, simtim ca ne am pierdut din creativitate este datorita faptului ca ne centram foarte mult pe trecut si viitor, si uitam prezentul, ne scapa printre degete, si-n acest fel avem senzatia, de multe ori, ca dimineata se face seara instant, ca o vacanta a trecut ca o clipire de ochi, ca un an a trecut ca si cum ar fi fost o luna, ca lucrurile se intampla foarte repede in jurul nostru.
De fapt am uitat cum e sa ne simtim vii, si am învățat sa traim doar in inertia vietii.
Totusi in acest tablou, maturitatea creeaza cea mai mare arta prin indemanare si intelepciune, sau o mai putem defini printr o combinare intre control si creativitate, sau intre Sine si Eu, intre dorinte si actiune, intre lumea interioara si lumea exterioara.
Pentru a fi creatorii unei vieti echilibrate, pentru a fi in armonie cu Sinele si Eul (Egoul) nostru, este important ca cele doua instante sa se completeze reciproc. Sinele vine cu dorinta, cu pasiunea, iar Eul este cel care vine cu actiunea, cel care practic materializeaza dorinta.
Sa ne imaginam armonia dintre Eu si Sine ca un cuplu de dansatori de tango in care ingredientele necesare sunt prezenta totala, flexibilitatea, completarea, empatia, sensibilitatea, libertate, siguranta si renuntarea la control. Daca ar fi sa ne mergem mai departe cu exercitul imaginativ, dansul nu presupune o lupta sau o munca grea, ci placere, bucurie si prezenta, cum este si procesul de creatie. Armonia face ca si creativitatea sa curga lin si sa fie bogata. Cu alte cuvinte, pentru a reusi sa cream continut creativ in orice domeniu avem nevoie de ambele instante: Eul si Sinele.
Dorintele, visurile, proiectele marete vin din interiorul nostru (Sinele), insa pentru a reusi sa le punem in aplicare intr-un mod sanatos si a nu fi coplesiti de tot ceea ce ne dorim si sa ne consume energia, avem nevoie de Eu, de instanta care ne ajuta sa ne organizam, sa prioritizam, sa ne ingrijim organismul, finantele, etc.
Creativitatea si dezvoltarea noastra este uneori blocata de propriile perceptii asupra lumii pe care ni le am format in copilarie adesea. Acestea se mai numesc si scenarii de viata, iar modul in care am putea schimba aceste scenarii, daca ele sunt nesanatoase (de exemplu ai fost abuzat verbal sau fizic atunci cand erai copil, ai fost o victima, si observi ca in viata de adult ajungi de cele mai multe ori in pozitie de victima), este acela de a vedea lumea din perspective diferite.
Dacă acceptăm ideea ca nu suntem rezultatul a ceea ce ni se intampla, ci suntem rezultatul modului in care interpretam ceea ce ni se intampla, cea care ne poate ajuta sa rescriem aceste scenarii de viata este Constiinta.
A fi constienti de propriile senzatii, perceptii, emotii, ganduri, actiuni presupune a fi in contact cu Sinele nostru, cu iubirea, durerea, dorintele din interiorul nostru, astfel creand reprezentari despre sensul nostru in lume.
Pentru ca acest sens sa fie manifestat in lumea exterioara, este necesar sa avem un Eu puternic ceea ce inseamna abilitate si control pentru a descoperi moduri de implinire a potentialului in prezent.
Cu alte cuvinte, Fara Sine, sensul nu exista, fara Eu sensul nu este realizat.
Acestea fiind spuse vă invit la un exercitiu de reflectie, la o calatorie imaginara!
Imaginati-va o zi, o ora, sau o saptamana perfecta, candva in viitor, in care sa faceti orice v-ati dori sa faceti. Imaginati-va contextul, compania si activitatile. Imaginati-va cum aratati, cum sunteti imbracati si cum va simtiti. Fiti cat se poate de precisi, incluzand cat mai multe informatii senzoriale posibilie (cum arata, cum se simte, ce gust are, ce miros, ce sunet are?).