Articol Selfpower
Ipohondria - din Inamic în Aliat
Noi oamenii avem diverse frici. Irvin Yalom a descris cele patru griji fundamentale ale omului: moartea, libertatea, izolarea și lipsa sensului. În această perioadă toate aceste frici fundamentale au fost atinse într-o măsură mai mare sau mai mică. Dacă facem referire la frica de moarte, aceasta a fost indeajuns de mult stârnită prin situația cu care ne confruntăm.
Așa și-a făcut loc și apariția sau manifestarea mai intensă a ipohondriei, ca efect al pandemiei.
Manifestările ipohondriei se întâmplau și înainte de începerea pandemiei, însă în cadrul ședințelor de terapie, am putut observa cum odată cu începutul anului 2019 din ce în ce mai multe persoane s-au confruntat cu acest efect, fiind foarte intens simțit și trăit.
Cum putem recunoaște ipohondria la noi și la cei din jur?
Este o formă de anxietate cu privire la existența unei boli fizice sau psihice, în cele mai dese cazuri este despre simptome fizice. Altfel spus, este atunci când constant te întrebi dacă ceea ce simți în corp este ceva grav sau chiar mortal. Poate fi vorba de anumite senzații, mâncărimi, dureri de cap, dureri musculare, furnicături, mici tensiuni în corp, palpitații, probleme digestive, amorțeli sau orice alt simptom. Ceea ce produce stres este semnificația dată simptomului.
Cercul vicios începe cu: Îmi simt obrazul amorțit ⇒mă concentrez foarte mult pe senzație ⇒îmi crește pulsul și apare anxietatea ⇒ mă sperie și mai tare frica pe care o simt ⇒ fac atac de panică.
Finalul acesta, în care apare atacul de panică accentuează teama, apărând după un timp și frica de a face din nou un atac de panică în sine. Practic ajung să îmi fie frică de a fi din nou în acea situație de panică, lucru care mă face să trăiesc într-o stare de stres constantă. De fapt, ceea ce sperie foarte mult este finalul acestor simptome din corp, nu ele în sine.
Anxietatea de orice tip se referă la o frică față de ceva viitor, imaginat. Așa că frica mea este că acea amorțeală se va transforma în paralizie, care poate duce la atac cerebral și în final la moarte. Printre cele mai mari temeri sunt: atacurile cerebrale și infarctul, însă poate fi și referitor la alt tip de deznodământ sau boală. Este și în funcție de experiențele de viață ale fiecăruia.
Ce este de reținut este că ipohondria este despre o boală imaginată, nu una reală. Organismul uman este o mașinărie complexă care în permanență este în acțiune, iar în cazul acestei tulburări, o parte din atenția și concentrarea persoanei se îndreaptă spre acțiuni poate și firești ale corpului.
De asemenea, atunci când se declanșează, cele mai multe persoane aleg să meargă la medici și numeroase controale, însă dei multe ori fără rezultat. Nevoia fiind de a afla răspunsul la întrebarea: Am ceva grav? Sufăr de o boală mortală? În momentul în care primesc răspunsuri negative cu privire la existența unei boli, acestea continuă să cerceteze și acea îndoială chiar și de 5% că poate nu și-au dau medicii seama rămâne și le ține ancorate în acest cerc vicios.
Începând cu anul trecut și cu apariția Covidului, pentru foarte multe persoane s-a intensificat această manifestare, fiind o permanentă alertă, alimentată de stimuli obiectivi dar și de panica transmisă prin canale media. Și este firesc să apară stresul și anxietatea cu privirea la starea de sănătate. Însă este important la ce intensitate și frecvență. Pentru că atunci când zi de zi simți acest stres în minte și în corp, când viața ta este afectată de aceste frământări și nu mai poți fi apt pentru job, relația de cuplu sau orice activitate care îți făcea plăcere, este momentul să acționezi.
Sunt mai multe modalități prin care poți schimba această stare dificilă și foarte consumatoare. Primul pas și cel mai important este să descoperi dacă este ipohondrie. Conștientizarea că ipohondrie se numește ceea ce ți se întâmplă este eliberatoare, având în final un răspuns pentru îndelunga luptă.
Fiecare persoană este unică, așa că nu există o rețetă general valabilă, însă sunt anumite acțiuni care s-au dovedit a fi foarte eficiente. Printre acestea se numără:
- psihoterapia
- intrarea în grupuri sau comunități pe acest subiect (este foarte important pentru noi toți să simțim că nu suntem singuri)
- mișcarea fizică (atunci când și cât putem)
- documentarea pe acest subiect- despre anxietate
- limitarea surselor de informare cu privire la subiecte care produc stres (știri despre covid, boli, situații tragice)
- meditația (pentru a readuce mintea în prezent)
- Menținerea relațiilor sociale
- Crearea unui jurnal al stării emoționale și fizice (pentru a avea o imagine mai clară a evoluției)
- Orice activitate care produce plăcere și satisfacție
Motivele pentru care apar aceste manifestări au ca și surse evenimente intense și cu impact asupra persoanei. Ipohondria este o consecință a acestor evenimente cu un puternic impact emoțional. Acestea poate s-au întâmplat în timpul sarcinii, ori pe parcursul copilăriei, adolescenței sau în perioada maturității. Sunt situații care m-au făcut să simt nesiguranță, acel sentiment că viața mea este în pericol. Poate a fost o boală gravă, poate o situație foarte neplăcută și dificilă în relație cu medicii sau cu spitalul, poate cineva foarte apropiat și-a pierdut viața. În orice caz, intensitatea trăită a transmis corpului meu că este nevoie să fie în alertă când simte orice pericol. Pandemia fiind în sine un tip de eveniment cu adevărat amenințător. Mai profund decât atât, vine și pe un fond în care poate nu am primit iubirea de care aveam nevoie în copilărie. Relațiile mele semnificative (cu părinții, bunicii) au fost nesatisfăcătoare, iar lipsa de atenție și grijă m-au determinat să simt că viața mea este în nesiguranță și eu nu am nici un control. De multe ori, aceste experiențe din copilărie nu ni le amintim cu claritate, însă corpul își amintește și ceea ce este cel mai important pentru el este să mă protejeze. De aceea, compasiunea pentru propria persoană și înțelegerea acestui mecanism de apărare este ceea ce ajută în procesul de ameliorare. Pentru că întotdeauna mintea umană caută orice formă sau soluție să susțină sănătatea psihică, însă uneori aceste mecanisme, dacă nu sunt conștientizate, aduc cu sine frică, furie pe propria persoană și o luptă interioară. Modul în care aleg să răspund pot face ca orice trăire interioară să se transforme în inamic. Și atunci să îmi consum resursele să lupt cu ceea ce simt. Sau se poate transforma în aliatul meu, care mă ajută să îmi dau seama de ce am nevoie în viața mea și să văd cine sunt eu cu adevărat.
Atât corpul, cât și mintea vor fi întotdeauna de partea mea. Este important să găsesc poteca prin care să cultiv o relație de încredere cu mine, bazată pe suport, înțelegere, toleranță și acceptare.
În încheiere, las să se aștearnă cuvintele unui client care a trăit îndelung acompaniat de astfel de trăiri, oferind o descriere profundă și clară despre experiența lui personală.
C. R. (32 ani): ‘’Este o atenție mult prea mare și constantă focalizată pe ce se întâmplă în corpul meu. Este ca atunci când cel mai speriat scenarist stă constant atent la ce se întâmplă în corpul lui și face filme cu final nefericit pe baza a tot ce observă. Este ca o rudă neplăcută care chiar crede că îmi vrea binele dar îmi face viața mai neplăcută. Anxietatea încearcă să prevină un pericol viitor, dar îmi face viața mai neplăcută, creându-mi dinconfort și împiedicându-mă să mă bucur de lucrurile care se întâmplă.’’
Psihoterapeut Iulia Radu