SELFPOWER
Armonie | Simplitate | Deschidere

Adicția legată de serviciu poate fi considerată una dintre noile adicții comportamentale, atât timp cât nicio substanță adictivă nu este luată de către indivizi. Încă din a doua jumătate a secolului XX, cercetătorii și-au focusat atenția pe diferite forme de adicții comportamentale cum ar fi:

  • Exercițiile fizice;
  • Shopping-ul compulsiv;
  • Jocurile pe calculator;
  • Dependența de internet;
  • Dependența de Cubul Rubik;

DSM-IV nu menționează niciunde despre workaholism, dar la secțiunea specifică tulburărilor obsesiv-compulsive de personalitate, se referă la devotamentul excesiv prin muncă și productivitate, ceea ce duce la excluderea activităților din timpul liber și relațiile de prietenie. Nu există justificare nici prin nevoile economice legate de acest comportament. Subiecții simt foarte des că nu au timp să-și ia liber o seară sau un weekend să se relaxeze. De obicei, amână activitățile plăcute, cum ar fi o vacanță, astfel nu le duce niciodată la îndeplinire. Dacă totuși pleacă într-o vacanță, se simt foarte inconfortabili având sentimentul că „pierd vremea” dacă nu au o activitate legată de muncă.

DSM - 5 nu menționează nimic despre workaholism, la fel și ICD - 10. Primul care a utilizat termenul de „workaholic” a fost Oates (1971), care obișnuia să se refere la un subiect care simțea compulsia sau nevoia incontrolabilă de a lucra în continuu. Această frumoasă adicție reprezintă o barieră în obținerea eficienței, a satisfacției profesionale și personale.

Workaholism-ul este una dintre principalele probleme care afectează atât viața profesională, cât și personală a adulților și este caracterizată de următoarele aspecte:

  • Implicarea excesivă în muncă și neglijarea celorlalte aspecte ale vieții;
  • Foarte multe ore peste program, în weekenduri și în vacanțe;
  • Nevoia de control și delegarea unor foarte puține responsabilități celorlalți colegi;
  • Un nivel foarte mare de perfecțiune asupra muncii sale și asupra muncii celorlalți;
  • Se simte obligat să lucreze datorită unei presiuni interne;

Este foarte important de punctat faptul că workaholismul nu trebuie confundat cu depășirea unor ore petrecute la serviciu pe săptămână. Dimpotrivă, în recentele meta-analize conduse pe acest subiect a reieșit că workaholismul și orele lucrate pe săptămână sunt corelate doar moderat. O zonă care continuă să fie în dezbateri cu privire la efectul pozitiv sau negativ al acestui fenomen. Unii cercetători susțin că workaholismul este asociat cu un nivel mare de eustres (stresul plăcut), împreună cu rezultate pozitive, și că aceștia sunt modele pentru ceilalți angajați. Alții au acceptat ideea că duc la rezultate pozitive pe termen scurt, însă pe termen lung duc la rezultate negative (sănătate precară, probleme în relații).

Relația dintre workaholism și alte trăsături de personalitate

Cele 5 trăsături de personalitate principale, extraversia, conștiinciozitatea, consimțământul, deschiderea către noi experiențe și nevroza, au fost adesea legate de workaholism. Aceste legături sunt relativ slabe. Cele mai puternice corelații există între workaholism și trăsăturile de personalitate orientate spre realizare, cum ar fi celed e tipul A, motivația de realizare și perfecționismul. De asemenea putem afrma că cercetările cu privire la acest topic sunt limitate. S-a descoperit că narcisismul este pozitiv legat de workaholism. Unele studii au adoptat mai multe abordări cu privire la înțelegerea relației dintre workaholism și perfecționism.

De foarte multe ori în știință, cât și în practică, se confundă adesea workaholism-ul cu implicarea în muncă. De obicei, persoanele care sunt implicate în muncă susțin că lucrează foarte mult, însă afirmă că o fac cu plăcere și că le place foarte mult. Cele două aspecte sunt foarte asemănătoare deoarece ambele categorii lucrează din greu și mult mai mult decât majoritatea colegilor lor, însă, chiar și așa există o serie de diferențe între acestea, dintre care amintim:

  • Motivația care stă la baza acestor comportamente, reprezintă motivația intrinsecă pentru pentru cei care sunt implicați în muncă, pe când pentru workaholici este constrângerea interioară.
  • Cele două categorii de comportamente experimentează emoții diferite. De exemplu, în urma unor studii, workaholicii sunt mai mult oreintați spre a experimenta emoții negative discrete (vină, anxietate, furie, dezamăgire) la serviciu sau acasă, pe când indivizii implicați în muncă sunt mult mai susceptibili la a experimenta emoții discrete pozitive (jovialitate, autoasigurare, considerație, respect) la serviciu și acasă.
  • O ultimă diferență este despre faptul că workaholiștii sunt afectați în viața de familie datorită emoțiilor negative pe care le experimentează, pe când cei implicați în muncă au o viață de familie plăcută, datorită emoțiilor pozitive pe care le experimentează. Pentru a considera această adicție o tendință a trăsăturilor de personalitate, înseamnă să gândim în termeni de caracteristici stabile care se formează de-a lungul timpului, de obicei devenind stabile în adolescență și care pot fi întărite de condițiile din mediul exterior, cât și de stres.

Griffits susține că pentru a introduce workaholismul în categoria adicțiilor e nevoie să fie partajată cu alte criterii cum ar fi:

  • Proeminența sau scoaterea în evidență - munca este cea mai importantă activitate a unei persoane în viață și domină gândirea și comportamentul;
  • Transformarea stării de spirit - munca este asociată cu dispoziția care poate varia foarte mult (excitare, evaziune, liniște);
  • Toleranța - workaholicul este forțat să crească gradual și progresiv perioada de timp petrecută în activitățile de lucru;
  • Abstinența - angajații sunt afectați atât fizic cât și psihic de situații în care nu trebuie să muncească, cum ar fi vacanțele, zile libere, boală, etc.
  • Conflictele - workaholicii întâmpină dificultăți cu relațiile interpersonale cât și cu activitățile din timpul liber.
  • Recidiva - momentele în care după o perioadă în care a ținut adicția sub control, ajunge iarăși la un comportament exagerat din acest punct de vedere.

Există cel puțin patru motive pentru care workaholismul este o adicție care poate fi prevenită sau tratată foarte greu, dintre care amintim: Adicția de lucru nu se referă la un abuz de substanțe ci de un anumit comportament. Dacă în cazul adicțiilor de substanțe abstinența totală este o soluție, în cazul workaholicului nu este posibil acest lucru deoarece nu îi putem interzice unui individ să lucreze. Din acest motiv este foarte greu să măsori ce semnifică abstinență pentru dependenții de muncă.

De asemenea, se susține că workaholismul este o adicție foarte inteligentă deoarece este doar un execes a unui lucru, a unui comportament, care în societate, de cele mai multe ori, este considerată o virtute cheie și nu este legată de un comportament criminal cum ar fi abuzul de droguri, jocurile de noroc sau alcoolismul. Acest fapt înseamnă că implică un tratament care implică presiunea socială.

Un alt obstacol important în tratarea workaholismului este că, datorită naturii acestei adicții, indivizii nu au timp pentru consiliere sau tratament. Ei muncesc încontinuu, acest lucru ne duce cu gândul la faptul că strategiile de succes pentru prevenirea sau tratarea workaholismului trebuie să:

  • se focuseze pe stabilirea unor obiective realiste și realizabile;
  • ajutarea workaholicului de a conștientiza că are o problemă și că trebuie să facă ceva în acest sens;
  • focusarea directă pe comportamentul la muncă excesivă și pe consecințele care apar datorită acestui lucru;
  • nu trebuie să fie un mare consumator de timp. Intervenția primară - în ciuda faptului că workaholicii muncesc foarte mult și din greu din cauza unei constrângeri interioare, mediul în care își desfăsoară activitatea poate stimula acest comportament adictiv.

Nu este exclus ca workaholicii să fie atrași de organizații care favorizează munca grea înaintea unei vieți echilibrate și sănătoase. Este tipic marilor companii să apercieze excesul de efort și energie pe care workaholicii îl depun în munca lor și reprezintă un aspect pozitiv pentru acestea.

Obținerea unor recompense cum ar fi promovarea în carieră, bonusuri, salarii mari, atenție pozitivă, confirmă concepția workaholicilor de a fi persoane speciale de care organizațiile au nevoie. În schimb, companiile pot contribui la prevenirea workaholismului prin schimbarea culturii organizaționale.


de cristina.ginghina, 12 Mar 2017 22:32